N-am nimic cu oile

E posibil sa desconspir un pic unul dintre proiectele foarte frumoase pe care il pregatim in perioada asta. Pentru mine urmatoarea povestire este dovada ca ceea ce gandim noi aici in capsoarele noastre de SynergEticieni nu este dezlipit de realitatea din jurul nostru. In proiectul de care vorbesc invitam tinerii sa gaseasca solutii inovatoare la probleme cotidiene de civilitate.

Ei bine, una dintre problemele pe care noi le propuneam este cea a aglomeratiei de la metrou. Problema nu este aglomeratia propriu-zisa ci modul in care oamenii o trateaza. Nu stiu cati dintre voi au vazut o turma de oi care incearca sa iasa sau sa intre intr-un tarc prin portita relativ mica. Oile au ceea se numeste comportament de turma sau "prostie colectiva" cum imi place mie sa spun. Fiecare oaie in parte se gandeste la binele ei si numai al ei. Incearca sa intre prima in tarc fara sa vada imaginea de ansamblu. Nu trebuie sa fi filozof sa vezi asemanarea. Unii oameni ar face orice sa intre ei in metrou in defavoarea celui de langa el. De aceea se imping, se inghesuie, tin privirea in pamant, dau din coate nervosi. Rezultatul? Chiar daca intra in metrou cum credeti ca se simt odata intrati? Linistiti? Relaxati? Fericiti? Impacati cu sine? Nu cred. Poate mai degraba nervosi, frustrati, plini de dispret fata de "tara asta", de "aglomeratia care numai in Romania e", fata de Metrorex, de guvernanti, de tinerii care nu fac loc. Si tin sentimentelea astea in ei, le coc, le duc acasa sau la birou, le impartasesc cu prietenii. Ghici ce? Ei ii inteleg si le dau dreptate... Pentru ca si ei se inghesuie la metrou. Ei sunt unele dintre persoanele pe care le imping si le imbrancesc.

Acum hai sa ne imaginam altceva: vine metroul, oamenii (acelasi numar ca de obicei) stau organizati la coada. Se deschid usile. Oamenii din metrou sunt zambitori. Ei ies cu usurinta din metrou, trec pe langa cei care stau la coada. Urca zambitori pe scarile rulante. Cei care se grabesc merg pe partea stanga. Cei care erau la coada intra in metrou linistiti si relaxati. Oricum metroul sta destul timp in statie. Si oricum daca nu il prind pe acesta, mai vine inca unul in curand. Oamenii zambitori sunt acum in metrou si isi zambesc unul altuia. La urmatoarea statie procesul incepe dinou. Cand ajung acasa sau la birou nu mai aduc cu ei frustrare, aduc bucurie de viata. Suntem in lumea asta cu totii, fie ca ne place sau nu. Putem sa facem sa avem o convietuire frumoasa. Civilizata.

Oaia nu are nicio vina. Oaia nu are constiinta. Oaia e senina. Hai sa ne miscam si sa invatam sa fim civilizati inainte sa vedem oi care stau la coada frumos ca sa intre in tarc.

Stiu, am deviat de la subiect oarecum. Ce vroiam sa va spun este ca au pus "polisti" care sa ii organizeze pe cei care calatoresc cu metroul. Stiti... ca un fel de cioban la oi...

Pac - Pac

De data asta vreau sa vorbesc despre jurnalism, si de ce in Romania este profund neetic: nu ma refer la spagi, nu ma refer la santajuri pentru a creste vanzarile de reclame, nu ma refer la minciuni publicate cu intentii dubioase, nu ma refer nici la "ordine" de la actionari. Jurnalismul in Romania este neetic in doua feluri- interdependente si nu una dependenta de alta.

Prima dimensiune a jurnalismului neetic am ilustrat-o deja prin cateva exemple. Inainte de a trece la a doua hai sa facem o mica excursie in modul in care concepem jurnalismul si jurnalistul.

Atereotipul jurnalistului este un tip/tipa cu personalitate puternica, dar mai retras/a in viata cotidiana, agresiv/a, impulsiv/a dar inteligent/a, gata sa conteste si sa scoata la lumina lucruri grave si conflicte latente. Jurnalistul/a lupta impotriva musamalizarii lucrurilor, impotriva puterii nelegitime, instalate prin clientelism, lupta si impotriva companiilor care distrug Romania pentru a imbogatii niste avari. Intalnim jurnalistul/a si cu bocanci, vesta antiglont, casca si baston de cauciuc in cartile despre comunicare in care este numit "gardian al societatii, al libertatii si al democratiei." Jurnalistul/a lupta- intr-un razboi.

"The first casualty of war is truth" a spus Hiram Johnson. Profilul pe care societatea romana o atribuie jurnalistului, si mai ales pe care sio atrbuie el insusi, distruge din start ceea ce ar trebui sa fie valoarea lui suprema: adevarul. Jurnalismul in Romania nu informeaza pe nimeni, el indoctrineaza. De multa vreme nu am mai auzit in presa scrisa si la TV un discurs in care binele sa nu fie definit prin opusul raului. Aparent este inteligent, si ne plac astfel de lucruri suprasimplificate. Dar: faptul ca Germania a vrut sa extermineze evreii si rromii, nu inseamna ca este bine ca rromii si evreii sa-i extermineze pe Germani. In afara de A si nonA mai exista si B,C,D....

Jurnalismul in Romania nu este altceva decat un razboi civil: exista zeci de fractiuni, fiecare cu baietii buni si cu baietii rai pe care si i-a autodefinit, fiecare cu finantatorii ei, si unii destul de inteligenti pentru a subsuma si manevra fanatici in miscari mai ample. Interesant este ca multi jurnalisti cand dau admitere la facultate pornesc tocmai cu aceasta idee, a jurnalistului Robocop sau Rambo care se lupta cu cei rai. In sine este de admirat aecst lucru- grav este ca nimeni nu ii invata cum sa gandeasca despre bine, despre rau si despre gestiunea lor.

Astfel jurnalistii ajung sa fie recrutati, neintentionat, de diverse tabere, sau sa gandeasca independent dar tot in paradigma Terminator must kill. Lupta lor nu are un inamic definit clar, ci doar prin exemple, lupta lor nu are o structura, nu are un scop, nu are o viziune, ei habar nu au ce vor sa schimbe cu ce. In schimb au munitie inepuizabila pe care o imprastie in Romania si in Europa (pentru ca mai nou trebuie sa ne gandim la tot blocul nu numai la apartamentul nostru). Ei lupta pentru ca lupta, lupta chiar pentru a putea lupta in continuare. Prin aceasta se aseamana matahalelor paroase cu bate, numai ca ei sunt zvelti de prea mult stres, se rad si au creioane in maini.

Interesant este ca toti au in comun acelasi "prieten": toti lupta pentru popor, pentru public adica. Din nebunia asta rezulta diverse tipuri de jurnalisti:

• mercenarul, adica cel care nu mai are valori si este dispus sa adopte orice ideologie pentru bani - cel mai des acestia sunt cei mai "de succes" si ajung in pozitii importante; sunt preferatii celor care au banii sa ii finanteze
  

• teroristul, adica cel care lupta, nu pe bani, ci pentru ca el chiar crede in cauza pe care si-a creat-o sau pe care a preluat-o de altundeva

• retrasul, adica cel care se muta la o sectiune unde nu este nevoie sa lupte cu prea multa lume - cel mai demn si cel mai putin apreciat din pacate

Problema este ca prin aceasta, presa dezbina populatia: o polarizeaza. Romania este inca in gandirea de tip noi bunii vs. aia rai, alb vs negru, noi destepti vs restul prosti. Dintr-o astfel de gandire se nasc razboaie, genociduri si alte lucruri de dat pe prima pagina si in prime time. Ar fi interesant sa vedem jurnalisti in fata justitiei pentru ca au promovat, tacit, idei care au dus sau pot duce la conflicte la scara larga.

Argumentul ca ei nu stiu ce fac, este de respins: faptul ca nu stii sa umblii responsabil cu arma nu scuza oroarea pe care o comiti. Acum vor sari in sus: dar noi nu omoram. Nu! Mai grav! Voi sunteti ideologii viitoarelor razboaie si omucideri in masa, in care milioane de oameni pe care voi i-ati motivat omoara pe altii, in timp ce voi stati la condei si le alimentati ura. Toate razboaiele au inceput de la idei polarizante promovate pe scara larga, si jurnalismul actual din Romania, in loc sa promoveze toleranta si intelegerea promoveaza violenta si ura- voit sau nevoit. Si cine castiga din asta? Tocmai jurnalistii. Ce coincidenta.

O aterizare brusca in concret:
Ar fi fost etic sa nu apara in Romania nici o stire despre infractiuni comise de romani in Italia. Ar fi fost etic sa avem jurnalisti care sa refuze editorilor si angajatorilor cerinta de a publica despre asta. Ar fi fost etic sa avem jurnalisti care si-au dat demisia intr-o seara pentru ca nu au vrut sa accepte sa promoveze, ura dintre popoare, prin simplul fapt ca nasc un eveniment.

Faptul ca nu s-a intamplat asta, si ca nici nu se va intampla, demonstreaza ca avem in Romania doua tipuri mari de jurnalisti:

• cei care sunt niste profesionisti de doi lei, care nu stiu decat sa aplice 3 cunostinte si un pic de gramatica pentru a produce stiri
• cei care stiu exact ce implicatii are munca lor dar sunt nesatui dupa bani si faima
  

Si pentru a nu fi inteles intr-un sens prea restrans:

Jurnalismul in Romania nu promoveaza numai ura dintre etnii. Ea promoveaza ura dintre clase, bresle, sexe, judete sau orice se poate forta in categorii. Jurnalismul in Romania promoveaza conflictele de orie tip si le standardizeaza, pentru a fi oricand usor de alimentat astfel incat sa poata produce rapid alte stiri. Jurnalismul din Romania invata oamenii sa urasca inamici pe care ii recunosc dupa criterii pe care jurnalismul le defineste. Jurnalismul din

Romania este facut de copii care se jucau pac-pac cand erau mici. Jurnalismul din Romania este facut de copii care si astazi se joaca pac-pac, dar cu cuvinte de oameni mari. Cuvinte care pot sa ucida-iar cei care le folosesc sunt ori prea prosti ori prea cretini pentru a le folosi responsabil.

Etica - ultima libertate

Am citit recent o carte grozava- ba nu, cea mai grozava carte: Viktor Frankl - Man's search for meaning. Autorul este fondatorul celei de-a treia scoli de la Viena de psihologie (dupa Freud si Jung), fiind cel care a creat logoterapia, una dintre cele mai folosite terapii la ora actuala (mai ales in Europa). Cartea nu este insa una de psihologie; in ea el povesteste cum a creat aceasta terapie care se centreaza pe sensul din viata oamenilor.

Viktor Frankl a fost unul dintre cei condamnati, fara proces, la exterminare: a supravietuit in Auschwitz, Dachau si Bergen-Belsen. In tot acest timp s-a luptat pentru sine si pentru ceilalti in conditii extreme care astazi nu pot fi nici macar imaginate, si a dezvoltat o noua viziune pe baza careia a creat logoterapia.

Interesant si relevant pentru etica, sunt niste observatii pe care le face in carte. Majoritatea oamenilor considera ca etica este un lux, ca cine isi permite este etic, si atunci cand conditiile devin neprietenoase etica devine o amintire. Frankl povesteste cu emotie, cum, in conditiile in care oamenii sunt omorati si tratati cu o bestialitate oribila, cei care sunt etici raman etici, iar cei care nu sunt etici devin profund imorali. Chiar arata la un moment dat, ca in conditii extreme granita dintre cei etici si neetici devine o prapastie, si oricat de grava ar deveni situatia ea nu se sterge.

Autorul face si o analiza a situatiei detinutului dintr-un lagar: nu este considerat nici macar un obiect, daramite un om; primeste un polonic de zeama de zi; munceste din greu in frig; i se anuleaza identitatea; orice miscare a sa este controlata; poate fi oricand omorat.

Detinutilor li se ia totul: libertatea fizica, corpul, identitatea, viata, hrana, placerile vietii, somnul, zilele, tot. Dar un lucru nu li se poate lua: atitudinea fata de situatia lor. Aceasta este singura libertate reala a omului. In cele mai oribile conditii oamenii inca isi pot alege atitudinea, si aceasta poate fi una etica sau neetica. In final, cred ca aceasta este ceea ce face diferenta dintre oameni si animale.

Distractie si Diversitate: FAIR PLAY

Fundatia SynergEtica a construit pentru tine proiectul Fair Play, un program sportiv de educatie nonformala, sustinut de Tineret în Actiune.

Fair Play tocmai a intrat astazi pe ultima 100 de metri: de astazi cautam cei 32 de participanti (16 fete si 16 baieti) apartinand diferitelor comunitati culturale din Romania.

Daca ai intrat pe blog in urma anuntului pe care l-am trimis si ai intrebari despre proiect, te rugam sa ni le adresezi chiar aici. Iti vom raspunde in cel mai scurt timp!

Iata cateva informatii interesante:

Cine este SynergEtica?

SynergEtica este o fundatie tanara care sustine crearea unei societati prospere, unde integritatea, respectul si dreptatea sunt valori fundamentale ale identitatii sale. Pentru o descriere completa intra pe website-ul nostru oficial.

Ce este Korfball?

Un sport lansat in 1903 in Olanda de un profesor din Amsterdam. Este singurul sport de echipa ce se joaca pana la cele mai inalte nivele de echipe mixte: 4 barbati si 4 femei. Poti afla mai multe aici

Cat dureaza proiectul?

Proiectul va debuta la mijlocul lunii octombrie si va avea o durata de 6 luni

Ce se intampla exact?

Vor exista 2 antrenamente saptamanale de Korfball precedate de 40 minute de discutii si training-uri.

Cine poate participa?

Tineri intre 18-25 ani, din Bucureşti, care fac parte din una dintre comunitatile: maghiara, roma, ucraineana, germana, rusa, turca, tatareasca sau romana.

Imi place. Vreau sa aplic!

Nimic mai simplu. Trimite un e-mail cu CV-ul tau la adresa: denes.lenard@synergetica.ro pana pe luni, 24 septembrie.

Despre voluntariat...

Dintr-un studiu al Autoritatii Nationale pentru Tineret, realizat in iulie anul acesta pe un esantion de 3072 persoane cu varsta intre 14-35 ani, am aflat, oarecum spre surprinderea mea, ca doar 7% dintre tineri au facut voluntariat vreodata intr-o organizatie. Stiam ca voluntariatul nu se numara printre "pasiunile" multora dar... doar 7%?! Tinerii spun ca nu sunt interesati sa se implice in astfel de activitati derulate de ONG-uri, fie nu au timp, fie nu cunosc astfel de organizatii ori ideea de a nu obtine niciun beneficiul ii face sa spuna "pas" unei oportunitati de a se implica.
Asta ma face sa-i apreciez tot mai mult pe cei care se implica fie ca e vorba de cateva ore pe luna sau ani intregi dedicati voluntariatului. Dar de ce se implica, de ce ne implicam? Pentru ca stim ca asa putem contribui la o schimbare, asa aratam ca ne pasa, asa aratam ca se poate si... da, facem ceea ce e corect.
In Romania, voluntariatul e inca o mare necunoscuta, dar asta nu-i opreste pe unii politicieni sa vorbeasca despre beneficiile muncii ne platite. La inceputul anului acesta, am nimerit la o conferinta, la care un politician vorbea despre cum un student ar trebui sa fie preocupat de voluntariat. Nu a spus ca asa poate ajuta, ca asta devine schimbarea pe care oricine o asteapta, sau ca poate invata lucruri pretioase. A spus ca prin voluntariat se pot obtine recomandari. Am zambit amar... eram "impresionata pana la lacrimi" de un om care vorbeste despre implicare, fara sa fi facut voluntariat vreodata in tinerete. Mi s-a parut o ipocrizie, si atat.
Poate ca nu intotdeauna o sa ma ridic la nivelul asteptarilor, poate o sa si gresesc destul de des, poate nu o sa stiu destule lucruri cat sa fiu de un real folos... dar daca eu cred intr-un lucru, intotdeauna voi oferi o mana de ajutor.

Etica in relatiile umane

Exista etica in relatiile umane? Si daca da, ce reprezinta aceasta etica? Sa-ti tii promisiunea, sa fii integru, sa nu fi las? Si daca nu respecti aceste lucruri va trebui sa suporti consevintele, nu?
Daniel Goleman in cartea sa "Inteligenta emotionala" il citeaza pe Martin Hoffman care sustine ca radacinile moralitatii se afla in empatie, pentru ca ea ne face sa ne pese de potentialele victime si ca exista o legatura imediata intre empatie si altruism. Hoffman mai sustine ca ceea ce ii face pe oameni anumite principii morale este capacitatea de a fi empatic, faptul de a ne putea pune in locul altcuiva.
Recunosc ca nu am fost empatica si nici nu am respectat etica in multe dintre relatiile mele, iar acum suport consecintele. Oare sunt iremediabile?

Etica... si o viata mai buna

Zilele trecute vorbeam cu un bun amic despre un film pe care îl văzusem. Era vorba de un serial nu prea strălucit, dar din care reţinusem primele 5 minute, pentru că pe amândoi ne şocase acelaşi lucru. În jurul întrebării “what are you willing to do?” zburau sume mari de bani. Era vorba de un motivational speaker care argumenta cât de uşor e să faci bani, din moment ce iţi doreşti lucru acesta. La un moment dat s-a apropiat de o doamnă de vreo 50 de ani şi a întrebat-o cât câştigă pe an? I-a spus că e dispus să-i dubleze banii aceia dacă se va dezbrăca atunci şi acolo, în faţa a sute de oameni. Femeia a refuzat de fiecare data, indiferent de suma pe care i-o oferea cu o “generozitate” diabolică bărbatul. Ultima ofertă a fost de 2.000.000 $. Femeia a refuzat şi de data aceasta, chiar dacă era implorată de soţul ei, să se gândească la cum o astfel de sumă le poate schimba viaţa radical. Vorbitorul s-a intors către el si i-a spus că-i ofera 1.000.000 $ dacă o va dezbrăca în momentul acela. Asta a şi făcut... ajutat de alţii din sala, cărora le promisese câte o sută de dolari. Nu e un lucru nepărat rău să iţi doreşti să ajungi bogat, dar ce eşti dispus să faci pentru a ajunge la acest statut?

Fie că iţi doreşti faimă, bani sau iubirea cuiva, acea întrebare, “ce eşti dispus să faci pentru asta?” va rămâne în conştiinţa ta. Există oameni care nu şi-ar încălca principiile etice pentru nimic în lume, dar şi oameni pentru care scopul este mai important decât mijloacele. Se poate spune că, din moment ce ai atins un anumit obiectiv, călcându-ţi în picioare propriile valori, lucrul acesta va fi mai uşor de uitat...

Dar putem gasi fericirea, implinirea, fara sa respectam norme etice?

Ganduri sau despre mine insami

Civilitate. Ce cuvant ciudat si foarte rar intalnit in limbajul uzual al roamanilor.
Conform DEX-ului civilitate inseamna “comportare frumoasa, fel curtenitor de a vorbi, de a duce o conversaţie, curtenie” fiind un cuvant livresc adica, folosit in carti si in limbajul oamenilor culti. Poate ca pentru omul simplu ar fi mult mai usor daca acest cuvant ar fi explicat prin amabilitate, maniera, politete. Trei cuvinte importante atat pentru o buna comunicare intre oameni cat si pentru convietuire, relatii bune intre prieteni, colegi etc.
Dar oare ce inteleg romanii prin aceste cuvinte? Respecta ei regulile de politete, au ei bune maniere, sunt ei amabili?
Din sondajul de opinie realizat de studentii Facultatii de Comunicare si Relatii Publice anul trecut rezulta ca romanii se considera descurcareti, inteligenti, ca femeile romance sunt frumoase etc. Nimic despre amabilitate, politete, bune maniere. Poate pentru ca nici nu ne caracterizeaza aceste atribute, deoarece mamele romance nu considera ca este important sa transmita aceste valori copiilor lor, mai ales in familiile sarace care sunt preocupate mai mult de cum sa procure mancare, haine, o locuinta decat de educatia copiilor. Ce sa mai zicem de familiile bogate in care copiilor li se asigura banii necesari pentru mancare, haine, scoala sau gradinita, dar prea putina atentie sau prea putin timp, deoarece parintii sunt plecati sa faca bani.
Civilitate. Cum sa vorbim de romani civilizati cand Presedintele in persoana(care ar trebui sa fie un exemplu pentru popor) numeste o jurnalista „tiganca imputita”, „pasarica”, intr-un loc public, apoi ii trimite un buchet imens de flori la redactie? :) Gest curtenitor! In loc de scuzele pe care nu a vrut sa si le ceara probabil.
Cum sa vorbesti de civilitate, cand romanii scuipa pe strada cu o placere care provoaca dezgust, cand acestia fura, iar cand gasesc un card se gandesc cum sa faca sa afle PIN-ul si nu cum sa-l returneze bancii si pe strada intalnesti oameni nebuni care tipa dupa tine si cine stie, poate te mai si lovesc?!
Mai nou s-a adoptat legea prin care angajatii ii pot da in judecata pe sefii stresanti, care adreseaza cuvinte urate ce pot fi considerate daune morale aduse angajatilor. Vechea legislatie nu prevedea o asemenea masura, decat in cazul daunelor materiale. Oare de ce o astfel de lege? Pentru ca sunt multi sefi care habar nu au de civilitate, de cum ar trebui sa se comporte cu angajatii?
Ma gandeam; si daca as fi agresata de sef sau sefa verbal sau altfel, cine va veni la tribunal sa depuna marturie pentru mine? Colegul, colega, care va fi amenintata cu pierderea slujbei daca ma sustine pe mine? Cum demonstrez eu ca ma streseaza sau ca mi-a adus daune morale? Ma duc la psiholog pentru ceva teste?
Si iata ca in acest mediu „bolnav”, murdar, lipsit de civilitate (poate o gasim in anumite cercuri sau paturi sociale) apare o fundatie care se dedica proiectelor pentru o societate mai civilizata, proiectelor pentru etica si oameni mai putin corupti.
Dar pot aceste proiecte sa schimbe ceva in mentalitatea romanilor, daca valorile sustinute nu sunt valori inculcate de catre parinti, educatori copiilor? Vor putea cateva mesaje postate pe panouri publicitare in Bucuresti sa schimbe comportamentul oamenilor din acest oras macar? Vor sta oamenii sa reflecteze asupra mesajului pentru a aparea acel insight necesar persuadarii unei persoane?

10 moduri simple de a fi civilizat

SynergEtica va lansa in curand un proiect care ne-a devenit foarte drag. Este un proiect despre cum poti sa fi un cetatean civilizat si responsabil fara prea mare efort, fara sa te coste nimic! Una dintre ideile campaniei este de a realiza 10 desene foarte graitoare si foarte simple (vezi poza de mai sus) despre 10 moduri in care poti fi un bun cetatean. Iata cateva propuneri pe care le-am gasit noi. Cum vi se par?

INCREDERE

• ajuta un om orb care trece strada

GRIJA

• ridicatul oamenilor cazuti pe jos
• sunat la urgenta atunci cand vezi ca cineva are o problema

RESPECT

• respecta batranii care trec strada mai incet
• sa nu stropesti oamenii din masina cand ploua
• sa nu sari peste coada de la metrou sau orice alt mijloc de transport in comun
• sa nu parchezi pe locurile de handicapati
• sa lasi batranii/femeile gravide sa stea jos in autobuz
• sa inchizi mobilul la teatru/film, spital, etc
• sa nu claxonezi fara motiv
• sa nu asculti muzica la maxim la telefon, fara casti

CETATENIE

• sa respecti vecinii
• sa nu arunci gunoaie pe jos
• sa cumperi abonament/bilet pt autobuz
• sa nu rupi florile in parc/sa nu scrii numele pe copaci
• sa nu scuipi pe jos/sufli nasul (fara batista), sa nu urinezi la orice colt existent

CORECTITUDINE

• sa duci ceva gasit la politie

RESPONSABILITATE

• sa respecti semnele de circulatie in trafic
• sa donezi sange

Conditia eticii si Mizeria Romaneasca

De cateva zile sunt in Germania, la un prieten in sudul Bavariei. Nu e prima data cand sunt aici, si nu e nici prima data cand observ diferente intre tara noastra si Deutschland. Totusi acum le vad mai nuantate si am reusit sa ajung mai aproape de raspunsul la intrebarea carui fapt se datoreaza ele.

Cand ne gandim la Germania, ne gandim la o tara mai civilizata. Nu sunt de acord cu stigmatizarea estului, si nici nu imi e rusine ca vin din Romania. Si totusi este prea evident ca sa pot nega: este o tara mai civilizata. De exmeplu, cand cineva are bun simt nu trebuie sa ma mir- nu este "unul din specia accea pe cale de disparitie a oamenilor cu bun simt". Avand in vedere ca totul este curat si ingrijit, o pata de contrariu nu este nimic mai mult decat o rara eroare ce va fi cu siguranta remediata. Cand in Romania un loc este curat si ingrijit, nu este curat, ci "WOW, este curat!"

De ce aceasta diferenta?

Prostia? Romanii nu sunt prosti, stim cu totii ca sunt inteligenti- de multe ori ne mandrim cu faptul ca macar suntem mai inteligenti decat alte neamuri.

Banii- sigur sunt banii. Nemtii o duc mai bine decat noi, si deci pot fi mai civilizati si mai etici. Fals. Acum scriu dintr-un catun in care traiesc oameni de catun, care nu o duc mai bine sau mai rau decat cetateanul mediu roman. In plus in Germania este mult mai greu sa gasesti un loc de munca decat in Romania; taxele sunt mai mari. Colegii prietenului meu se incrunta la fel ca si mine de pretul berii intr-un bar si pretuiesc 10 centi la fel ca si mine. In plus a fi civilizat nu costa nimic. (Insa a nu fi civilizat costa enorm)

Si atunci ce poate sa fie? Voi scurta lista ipotezelor infirmate pentru a trece direct la subiect:

Educatia. Nimic surprinzator pana acum- inca nu cascati pentru ca exista o nuanta interesanta.

Nu este vorba despre faptul ca in Germania s-ar recita poezii la colt de strada, sau ca manelele nu ar avea succes aici, sau ca ar exista un interes pentru carti mai mare decat in Romania, sau macar ca scolile ar fi mai serioase.

Traind in secolul 21, victima directa a secolului 20, ambele culturi, cea romana si cea germana, au ca valoare suprema a individului fericirea. Nu ne intereseaza acum daca asta este o himera sau nu, ci cum este conceputa fericirea in cele doua locuri:

Romanul nu poate fi fericit decat daca este mai fericit decat vecinul sau, si toti stiu asta. Prin urmare viata romanului este o eterna lupta de a intrece vecinul in orice, tot sau macar ceva, si de a demonstra tuturor ca este mai grozav decat oricine.

Pentru german fericirea este treaba lui, si isi face un gard destul de mare pentru ca vecinii sa nu il deranjeze. Fiecare are viata sa si fericirile sale, moduri diferite care nu pot fi comparate. Prin urmare succesul si fericirea altora nu o ameninta pe a sa. Astfel viata germanului devine o munca pentru implinirea proprie.

Aceasta frenezie de fericire prin intrecere, si fericire care trebuie confirmata de ceilalti a dat nastere unor tipuri diverse de oameni:
cel care minte in continuu pe sine si pe altii despre fericirea sa
cel ce vrea putere pentru a putea impune cine este si cine nu este fericit
cel care iroseste toti banii pe simboluri ale fericirii
cel care se retrage intr-un turn de fildes
si probabil si alte tipuri (astept comentarii cu completari)

Comunismul ca societate colectivista, in care aproape doar distrugandu-i pe altii puteai trai este un factor in aceasta mentalitate. Dar daca ne amintim despre obsesia realizarii romanilor ca neam, care nu ne elibereaza de secole, ne dam seama ca otrava unei astfel de gandiri este mai adanca decat pare.

In timp ce in germania ceea ce face fiecare este treaba sa -de aici poate si "raceala" nemtilor- actiunile romanilor cauta mereu un scop care nu poate exista decat daca este observat si de altii. Romanii sunt canibali ai fericrii. Unii se forteaza sa renunte la aceasta proprietate, altii ii devoreaza pe cei din jur in plina zi, si majoritatea o fac fatis.

Nu este o coincidenta ca mitul dracula s-a nascut in Romania, in mintea unui strain. Nu atat ceata deasa a fost inspiratia, ci romanii insi. Daca Bram Stoker ar fi trait astazi, dracula ar fi fost robot. Dar tot ar fi observat ca numai romanul reuseste sa se considere fiinta eterna si superioara fata de fratii sai, si numai el se socoteste indreptatit sa le suga sangele altora. Numai el nu se vede in oglinda, si numai el prefera sa-i miroase gura a sange de fecioara in loc de usturoi.

Mizeria Romaneasca este una cu adevarat cumplita: ea nu consta in lipsa hranii, hainelor, igienei sau a unui acoperis. Fleacurile astea nu bantuie decat tarile africane si sud-americane, unele arabe si unele din asia. Sa nu uitam de Oceania. Mizeria Romaneasca consta in faptul ca de mici, noi romanii, suntem muscati de vampiri autohtoni si ajungem sa traim cu blestemul de a fi vampiri.

A fi vampir, si sa refuzi sa le sugi sangele altora, este mai monstruos si mai nefiresc decat sa mori de foame, cu pielea strapunsa de coaste. Este un lucru de care nu poti scapa, este un mod de a fi care te contrazice pe tine insuti, pe tine ca om. Odata ce ai inteles acest lucru nu poti decat sa incerci sa scapi printr-un epicurism intens, dar in final esti rapus de vidul tau interior. Astfel incat, traiesti vesnic cu o foame interioara care devoreaza- pe tine sau pe ceilalti.

In baloane sa ne batem!

Ma simt oarecum ciudat sa scriu un post atat de lejer dupa cel al lui Deni, dar trebuie sa o spun!

Zilele trecute cochetam cu o idee nastrusnica: o mega-bataie cu baloane cu apa! In fine, poate acceptam si pistolase, pusti, etc, tot cu apa. Am supus ideea aprobarii membrilor SynergEtica si nu pot sa spun ca au sarit palariile in aer de entuziasm... :D Mi-au spus ca lipseste un motiv bun pentru care oamenii sa vina in mijlocul verii (si implicit al caldurii nebune care este afara) sa se racoareasca printr-un "dus" rece in aer liber!!!! Ce motiv mai bun iti trebuie?

Fie...am putea sa ne batem pentru mai multa relaxare in Bucuresti? Pentru expresie de sine? Alte idei?

Nu abandonez proiectul ...va tin la curent!

Ura de aproape

Culturile sunt inainte de toate grupuri de oameni care impartasesc anumite valori, abia apoi vin cativa artisti care le reprezinta. Aceste valori sunt de exemplu: compasiunea, generozitatea, respectful fata de semen, si alte mere si pere. Daca ar fi asa cum pare, toate culturile ar fi identice: ele nu se contopesc in venerarea valorilor pozitive- acestea sunt un ambalaj lucios- culturile se diferentiaza in functie de restul culturilor pe care le urasc. Singurul lucru real si original al oricarui neam, este mixul de ura pe care o poarta altora.

Societatea nu m-a invatat decat doua lucruri. Primul -banal si care nu a impresionat niciodata pe nimeni- sa ascult porcii care conduc ferma Romania; al doilea: sa ii urasc pe toti cei care nu sunt romani, cu inima mea romaneasca. “Pe ciori sa le radem, pe bozgori sa-i schingium, pe rusi sa-i ia dracu, galbejitii sa stea naibii acasa.” Daca m-as fi nascut in alta parte ar fi diferit doar stilistica si modul de a ura: pe turci si rusi i-as fi urat nemteste, pe bosniaci i-as fi urat in croata, pe romani cu o inima de italian, pe americani i-as fi urat ca un afgan, si pe toti ca un francez.

Iar daca as fi fost un simplu animal m-ar fi distrus originea mea: tata este ungur, mama romanca, o buna parte din educatorii mei germani. Pe care dintre ei sa-l ucid primul? Si dupa ce am terminat cu toti sa ma sinucid in romana, maghiara sau germana? Cert este ca rezultatul ar fi fost acelasi: din toti ar fi curs sange rosu.

Am avut deci norocul sa-mi fie mereu usor sa-i vad pe toti ca oameni, si nu ca intruparea unei idiotenii abstracte nascocite de o minte natanga: nationalitatea, neamul, poporul.

Desi nu am discriminat niciodata pe nimeni sunt infectat cu virusul de a fi trait in societate: “You have a moderate preference for whites” a fost rezultatul unui test grozav gandit de psihologii de la Harvard. Nu numai ca sunt de acord cu acest rezultat -avand incredere in validitatea testului- dar stiu acest lucru. Si cand vad un rrom, stiu ca sunt in pericol. Insa nu simt acest lucru. Acesta este conflictul unui om etic. Altii stiu ca toti sunt oameni, dar simt ca rromii sunt altfel de oameni. Niste oameni carora le-ar rupe gatul daca ar fi sa se lase in voia simtamintelor.

Pentru a face saltul de la xenofobul latent la omul macinat de conditionarea sociala nu exista decat o singura cale: descoperirea. Descoperirea celuilalt prin exercitii de privire. Exploararea lui prin ganduri si fapte. Apoi vor veni si simtirile.

Iata un astfel de exercitiu:

Ultima data cand am venit in Bucuresti, era vorba ca stau doar doua zile, deci am fost echipat de parinti cu mancare numai pentru o luna. Asteptam autobuzul langa gara cu rucsacul meu usor, bucurandu-ma ca nu mai cheltui bani pe taxi, cand am observat un tigan (da, folosesc cuvantul acesta in dialogul meu interior fara valente negative) care umbla de la un om la altul. Inainte sa inteleg ceva, m-am trezit cu o mana bruna care imi tinea sub nas un billet galben: “Troleibuzul 66 pana la capat pentru tiruri. Bucuresti- Praga 59 E”. Acest lucu nu m-a ajutat sa pricep; abia cand l-am privit pe Gheorgy care gesticula am inteles: “Bulgarski(eu), niet Romanski(vorbesc)”. Era bulgar si voia sa stie daca 66-le venea acolo. I-am facut semn ca da. Mi-a multumit.

S-a asezat pe geanta, a scos un pachet de tigari, a scos ultima tigara si a aprins-o. S-a ridicat, a mers 10 metri si a aruncat pachetul gol la gunoi. S-a intors, s-a asezat.

-Esti in armata? A gesticulat el.

-Nu, am raspuns.

-Am doi copii.

-Felicitari.

-Ei sunt in Praga, mi-a aratat el pe hartie. “Sotia”, (stia acest cuvant in limba noastra) a murit. Ma duc sa-mi vad copii.

In limbaj nonverbal acest dialog dureaza mult. 66-le nu venise, desi eu stiam ca vine des. Am intrebat pe cineva: “Nu! De la Universitate puteti sa-l luati! Nu de aici!” mi-a spus o femeie. Va intreb ce m-am intrebat si eu: cum ii explici bulgarului cum se ajunge la Universitate? Si daca ii explici doar ca nu vine aici 66-le? Amintindu-mi de cum il alungau oamenii cu intrebarea lui simpla, m-am convins ca nu ar avea nici o sansa singur.

Hai dupa mine.

In timp ce asteptam metroul s-a prezentat, la fel si eu. Am gesticulat despre Tuica (alt cuvant pe care il stia), despre cat de impresionanta e statia, despre femei si despre multe lucruri pe care nu le-am inteles. Am cautat impreuna apa si ne-am mirat de faptul ca automatul nu functiona. Cu aspectul lui de taran brun si batran, din stiu eu ce pustiu bulgar, m-a facut sa ma simt un pic stingher in secolul meu. Ne-a salvat metroul. S-a mirat de cat de modern e. Eu i-am explicat pe foaia sa ca sunt din Brasov, el ca in ’43 a luptat pe front.

Pe drumul de la Gara de Nord la Universitate am ras in continuu cu Gheorghe-ul de peste Dunare. Ajunsi la Universitate mi-a facut complimente pentru cladirile impunatoare. Ultima problema a fost ca nici soferii din 66 nu stiau ce capat e ala pentru tiruri. Abia al 5-lea taximetrist a stiut. Am asteptat inca 10 minute 66-le, si mi-a facut cinste cu o gura de “Bulgarsky Tuica”. Mi-a aratat ca a venit peste Dunare cu barca. Apoi l-am salutat pe Gheorgy, el pe mine, si s-a imbarcat in urmatoarea faza din aventura sa.

As fi putut sa merg linistit acasa, fara sa ocolesc jumatate din Bucuresti, si as fi facut-o daca Gheorgy nu era un tigan din Bulgaria. Dar am ales, nu fara ezitari, sa il insotesc pe o bucata din drumul sau, pentru a imi demonstra mie ca am ce descoperi. Si asa a si fost. Am descoperit ca desi nu aveam o limba sau o cultura comuna, aveam amandoi un lucru comun: amandoi ne miram de lucrurile din jur si ne amuzam pe seama lor. Cu alte cuvinte amandoi eram oameni, si asta era toata baza care ne trebuia pentru acomunica si a ne simti bine. Nimeni nu este xenofob, insa oamenii se fac xenofobi prin alegerile lor.

Concluzia nu este atat de mult ca toti suntem oameni, si ca etniile sunt fictiuni, ci ca a fi etic nu este o joaca de copii, ci un conflict continuu intre ceea ce fiecare invata de la altii si ceea ce ii spune umanitatea din el. Sa faci diagrame Gantt, sa scrii cereri de finantare, si sa convingi oamenii sa te sprijine in actiuni care pot provoca rasul celor care s-au resemnat in nemernicie nu este mereu simplu, dar ceea ce este cu adevarat dificil este sa traiesti valorile pe care le-ai descoperit in tine, si sa indraznesti sa fi bun- sa fi tu. Si acest lucru este adevarat indiferent daca esti in SynergEtica sau nu. In final lupta pentru etica nu se da cu oamenii ci ininteriorul fiecaruia.

Dar, atunci cand reusesti sa iti depasesti conditia de Leming, nu mai esti acel animalut invidiat pentru modul in care ti-ai organizat platitudinea, ci esti un om in toata firea si te poti bucura de satisfactia de a nu fi roman, ungur, neamt, indian sau brazilian, ci un cineva construit de tine prin faptul ca te-ai creat in fiecare clipa intr-un fel in care crezi.

Viitorul suna!

Dupa cum stiti (vezi aici si aici) SynergEtica a avut o perioada de recrutari care s-a terminat astazi. Am ales mai multi membri decat vroiam initial pentru ca, pur si simplu, am dat peste oameni foarte buni. La ora aceasta inca nu i-am anuntat pe toti noii membri SynergEtica asa ca, daca cititi randurile acestea si nu v-am sunat, nu inseamna nimic... :D

In urma interviurilor am ramas cu o impresie incredibil de buna despre oamenii pe care i-am intalnit: motivati, dornici sa transforme lucrurile care nu merg bine, veseli, optimisti, determinati. Ne-au dat speranta ca munca pe care am facut-o pana acum o sa fie valorificata si, la un moment dat, dusa mai departe!

Va multumesc ca ati venit la interviuri si...da! Viitorul suna...etic! :P

Fonduri guvernamentale pentru ONG-uri

Exista fonduri guvernamentale pentru ONG-uri, pe diferite arii de activitate: mediu, culura, tineret etc. Si pentru ca exista, este nevoie de un ochi care sa supravegheze aceste lucruri - sa monitorizeze si sa evalueze, in afara de cei care ofera fondurile insisi. Motivele sunt diverse.

Pentru ca acest ochi sa fie vigilent, trebuie pregatit, antrenat. Sa zicem ca are nevoie de niste ochelari speciali (cunostinte, strategie, rabdare, tact).

Cunostintele si strategia a fost primita. Saptamana trecuta, de o mana de ONG-iste (asa s-a nimerit) pasionate de ceea ce fac, din varii arii de activitate. Training-ul s-a tinut la Sinaia, la hotel Caraiman (care, apropos, are un potential turistic urias) si a fost organizat de FDSC.

Ce am primit?

• principii, practici in oferirea fondurilor guvernamentale
  
• metode, indici de monitorizare si evaluare
  
• metode de folosire a rezultatelor evaluarii in advocacy
  
• exemple de bune practici
• franturi din experienta Nildei (trainerita) si al colegelor mele de training
  

Ce am dat inapoi?

• feedback
  
• deschidere
  
• in rest, destul de putin, sunt noua in domeniu :)

Sa auzim numai de bine!

De unde vine moralitatea

Uneori ne punem intrebarea unde si cum invatam sa fim etici sau morali: Lawrence Kohlberg, un psihoolog al dezvoltarii a propus o teorie a dezvoltarii morale in sase stadii:

Nivelul Preconventional este tipic pentru copii, dar si pentru unii adulti.

Stadiul 1: O actiune este considerata ca fiind imorala daca in urma ei individul este pedepsit direct.
Stadiul 2: Moralitatea actiunii este gandita in functie de benificiile/castigurile directe ale individului. In acest stadiu se arata interes limitat fata de altii dar numai in conditiile in care acesta aduce un beneficiu individului.

Nivelul Conventional apare cel mai des la adolescenti, dar, iarasi, se poate intalni nu rar si la adulti.

Stadiul 3: Rolurile sociale si relatiile devin importante iar moralitatea este conceputa in functie de modul in care le afecteaza pe cele doua.
Stadiul 4: Legile si normele sunt respectate pentru a mentine ordinea sociala.

Nivelul Postconvetional este caracteristic adultilor, dar numai o parte dintre ei ajung in realitate la stadiile 5 sau 6.

Stadiul 5: Legile si normele sunt vazute ca fiind arbitrare, si in caz ca ele nu maximizeaza beneficiile pentru majoritatea membrilor societatii trebuie schimbate.
Stadiul 6: Moralitatea se bazeaza pe principii abstracte ca dreptatea, corectitudinea, etc. Individul isi pune intrebarea "daca toti ar face la fel?", astfel incat actiunea nu mai este un mijloc ci un scop, adica individul actioneaza intr-un fel pentru ca este bine, si nu pentru ca va obtine beneficii.

Sursa: Psihologie Judiciara, Conf. univ. dr. Ioan Bus. Cluj-Napoca: UBB.

Ethics Break

ONG suna a sfintenie. Cei mai multi considera ca ONG-urile sunt polul etic al societatii. Desi acest lucru nu este neaparat gresit, cert este ca si in acest sector se pot imbunatatii multe. Mai ales cand vine vorba de ONG-uri de tineret care nu au multa experienta.

Pentru a oferi suportul necesar unei dezvoltari durabile acestor tinere cuiburi de idei grozave, SynergEtica a aplicat cu un proiect la fondul Youth in Action: Ethics Break, va aduna 8 ONG-uri de tineret din Europa, la Brasov, unde vom discuta la comun despre ce inseamna si cum poti fi etic ca organizatie si ca individ intr-o organizatie.

Dar nu ne oprim aici! Ne vom gandi si la cum putem promova noi, tinerii ONG-isti, etica, integritatea si civilitatea. La finalul celor 8 zile de discutii vom avea o zi a portilor deschise la care vor putea participa toate organizatiile doritoare. Le vom arata si lor ce solutii am gasit, si vom crea impreuna noi idei!
Postat de Deni.

FOND, Educatie pentru Dezvoltare, definitii, lucruri serioase

Federatia Organizatiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare din Romania. FOND, pe scurt.

FDSC, CENTRAS, Confederatia CARITAS, Salvati Copiii, PATRIR, World Vision, SynergEtica, Asociatia Pro Democratia, Agentia de Monitorizare a Presei sunt doar cateva din cele 35 de ONG-uri membre FOND, fiind organizate in grupuri de lucru pe diverse tematici care tin de cooperarea pentru dezvoltare.

La randul sau, cooperarea penrtu dezvoltare presupune sprijinirea dezvoltarii durabile, eradicarea saraciei si intarirea democratiei in statele in curs de dezvoltare.

Cea mai interesanta tema adoptata de unul din grupurile de lucru este din punctul meu de vedere Educatia pentru Dezvoltare.

Educatia pentru Dezvoltare este definita ca fiind un proces de invatare activa, bazat pe valorile solidaritatii, egalitatii, includerii si cooperarii. Permite oamenilor sa treaca de la o constientizare a prioritatilor de dezvoltare internationala si de dezvoltare umana durabila, prin o intelegere a a cauzelor si efectelor problematicilor globale catre o implicare personala activa si informata.

Ariile tematice ale educatiei pentru dezvoltare sunt cateva randuri bune:

MDGs (Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului), Drepturile Copilului, Comert Echitabil, Dezvoltare Durabila, Relatiile Nord- Sud, Drepturile Omului, Globalizare, Drepturile Economice si Sociale, Pace si Dezvoltare, Drepturile Minoritatilor, Rasism, Democratie si Guvernabilitate, Migratie, Probleme de Gen, Educatie Multiculturala, ODA, Drepturi Politice si Civile, HIV/SIDA, Securitatea Hranei, Drepturi laborale, Organizatia Mondiala a Comertului, Datorii, Strategii de finantare etc.

Sunt multe definitii, multe cuvinte mari, de aceea nu pare foarte amuzant, este ceva foarte serios.

Ma opresc aici, avem treaba ! Da, facem si lucruri serioase :)

Lasa ca ajung la birou

07.30. Ma trezesc in zgomot de claxoane si injuraturi. Deh, stau intr-un bloc la primul etaj pe o strada considerata scurtatura de multi soferi. As vrea sa ii anunt ca traficul pe care ei il intalnesc in fiecare dimineata e un semn..ca strada nu mai scurtatura de mult. Se injura toata lumea cu toata lumea: soferi pe pietoni pe oameni de pe margine pe politie pe soferi pe femei pe barbati pe Dacii. Imi zic in sinea mea: lasa ca ajung la birou!
08.30. Inainte sa intru metrou, ma dau la o parte ca oamenii sa poate cobori cu usurinta din vagon. In spatele meu, se creaza o coada mica, civilizata. Invariabil, trebuie sa apara cineva care sare din coada inainte ca toti sa fi iesit din metrou. Ma amuz, incercand sa ghicesc cine o va face azi. Rareori ma insel. Zambesc si ma gandesc: lasa ca ajung la birou!
08.45. La penultima trecere de pietoni inainte de birou, semafor contorizat. Mai sunt 30 de secunde si se va face verde. Foarte putin isi permit luxul pe care mi-l permit eu: sa piarda 30 de secunde la semafor. E distractiv sa urmaresc micile curse: pietoni care trec pe rosu vs. masini care tocmai au scapat de la semafor. Dupa cateva claxoane, frane, cuvinte tipate pe geam, pietonul castiga. Rad, parca mai amar deja: Lasa ca ajung la birou!
09.00. SynergEtica. Intru pe usa, Deni isi face un ceai, Laura vorbeste deja la telefon. Ma uit in ochii lor si le spun: "Voi ati vazut ce e afara? Sunt oameni ucisi de lipsa de bun simt acolo! SynergEtica are treaba astazi!"

recrutare

A trecut termenul pentru trimiterea cv-urilor, si iata avem exact 25 de aplicanti extraordinari! Ce urmeaza acum? Sa ne lasam impresionati de CV-uri, si mai important, sa ii cunoastem mai bine la interviuri. Cred ca ne asteapta unele decizii foarte dificile...

Cui ii este frica de stirile pozitive?

O intrebare lunga si grea!

Am abordat aceasta tema de curand, pe 28 mai, cand am organizat impreuna cu Forumul Donatorilor din Romania (la initiativa Magdei Ciobanu) si Fundatia Sensiblu masa rotunda cu tema "Cui ii este frica de stirile pozitive?"

Temele abordate au fost urmatoarele:

• Implicarea mass-meda in proiectele sociale regionale (Europa Centrala si de Sud-Est) - monitorizare media realizata pentru reteaua de Forumuri ale Donatorilor din regiune

• Diseminarea informatiilor privind responsabilitatea si implicarea sociala in peisajul mediatic regional

• Tipuri de proiecte si campanii sociale prezente in mass-media

• Comunicarea dintre mass-media, comunitatea de afaceri si organizatiile non - guvernamentale

• Modul de selectare a informatiilor in realizarea stirilor pozitive (de ce se difuzeaza stirile respective, ce ii motiveaza pe jurnalisti sa le difuzeze?)

• Care sunt efectele stirilor pozitive in societate ?

• Jurnalistul – cainele de paza al societatii civile (Responsabilitatea sociala a institutiilor media)

Cu ce ne laudam:
...cu Magda - care nu oboseste niciodata
...cu un cadru informal intr-o locatie buna (Tulip Inn)
...cu participanti faini din companii
...cu Ioana Avadani
...cu Lucian Mandruta moderator

Ce facem mai bine data viitoare:
...invitam mai multi reprezentanti din media, care sa si confirme participarea
...abordam din mai multe puncte de vedere tema, renuntam la abordarea unilaterala si combativa dar de necombatut :)

Va asteptam data viitoare!

SynergEtician

Suntem in mijlocul recrutarii si deja avem inboxul plin de oameni deosebiti care vor sa ni se alature. Si noi, si ei- toti suntem emotionati. Mi-am amintit astazi cum am ajuns eu in SynergEtica:

La o conferinta ARRP am fost intrigat de entuziasmul cu care vorbea doamna Pralong si de indemnul ei: "Hai sa fim etici! Ce mai asteptam?" Eram convins inca dinainte sa-si inceapa speechul plin de energie, iar dupa eram motivat pana la paroxism; dar: "Ce facem cand ne intalnim cu ursu' pe strada? Pentru ca degeaba il chemam noi la hora etica, pentru ca el ne mananca fara a clipi..." am intrebat eu cu o doza de realism. Domnul Bortun m-a dus elegant cu vorba, ca un dascal adevarat, astfel incat am fost nevoit sa ii scriu presedintelui SynergEtica: "Suna bine, dar hai sa si facem ceva!"

Si am ajuns sa ma intalnesc cu Laura si Silviu si sa aud despre ce fac ei. Nu aveam deloc de gand sa fiu voluntar prea mult timp, dar de cum am intrat pe usa m-am simtit ca acasa, si stand de vorba cu cei doi m-am indragostit de SynergEtica si proiectele lor (noastre intretimp). Astazi mi se pare ca intr-adevar la fundatie este vorba despre doua lucruri, simple dar foarte importante: sinergism si etica. Numele se potriveste perfect!

Pe deoparte munca in echipa cu Silviu si Laura este o placere de fiecare data, si cred ca m-as alatura lor si daca ar fi sa mergem sa culegem cartofi, iar pe de alta parte am gasit in sfarsit un mod de a transforma, cate un pic in fiecare zi, societatea de care nu sunt multumit. Si am descoperit avantajul nostru asupra ursului monstruos: creativitate si inteligenta dublate de perseverenta.

Abia astept sa intalnesc noii synergeticieni, si noile proiecte. Mai sunt cateva zile...

Primele semne de "buna purtare"

De curand, am fost rasplatiti pentru o idee. Se pare ca a fost o idee buna :) Un program sportiv dedicat tinerilor apartinand minoritatillor etnice, prin care ii invatam sa joace korfball - ultima moda in materie de sporturi - si ii invatam sa fie fair-play. Nu numai pe teren, dar si in societate. Alternam antrenamentele sportive cu dezbateri si seminarii pe teme de etica si integritate, toleranta si incluziune sociala intr-o societate multietnica. Partenerul nostru, cunoscuta asociatie ORICUM, ne este alaturi.

Sunt primele semne de "buna purtare" din partea noastra, pentru ca primim prima finantare din istoria SynergEtica. Rasplata a venit de la Youth in Action, indeajuns de mare incat sa facem un pas inainte in multiculturalitate :)

Si da, avem nevoie de ajutor mai departe! Doar intreaba si iti raspundem!

SynergEtica isi cauta noi membri!!

Da! A venit acest moment si pentru noi. Crestem usor-usor dar cel mai important este ca ne dezvoltam natural, sanatos. Este prima noastra recrutare oficiala si avem oarecare emotii. Partea cea mai grea din orice recrutare vine dupa gasirea juniorilor: integrarea noilor membri in organizatie. Speram ca ne-am gandit la toate detaliile posibile si ca va fi o calatorie placuta pentru toata lumea. Pentru mai multe informatii cititi anuntul si, daca sunteti interesati...va asteptam CV-urile pana la 30 mai, ora 23.59.

Hello world!

Iata ca a venit si momentul istoric in care SynergEtica a inceput sa scrie pe blogul sau. Nu ca pana acum ne-a fost lene dar de acum avem si cu ce sa ne laudam. :D

Multa inspiratie la scris (noua) si mult spor la citit (voua)!

Echipa SynergEtica