Conditia eticii si Mizeria Romaneasca

De cateva zile sunt in Germania, la un prieten in sudul Bavariei. Nu e prima data cand sunt aici, si nu e nici prima data cand observ diferente intre tara noastra si Deutschland. Totusi acum le vad mai nuantate si am reusit sa ajung mai aproape de raspunsul la intrebarea carui fapt se datoreaza ele.

Cand ne gandim la Germania, ne gandim la o tara mai civilizata. Nu sunt de acord cu stigmatizarea estului, si nici nu imi e rusine ca vin din Romania. Si totusi este prea evident ca sa pot nega: este o tara mai civilizata. De exmeplu, cand cineva are bun simt nu trebuie sa ma mir- nu este "unul din specia accea pe cale de disparitie a oamenilor cu bun simt". Avand in vedere ca totul este curat si ingrijit, o pata de contrariu nu este nimic mai mult decat o rara eroare ce va fi cu siguranta remediata. Cand in Romania un loc este curat si ingrijit, nu este curat, ci "WOW, este curat!"

De ce aceasta diferenta?

Prostia? Romanii nu sunt prosti, stim cu totii ca sunt inteligenti- de multe ori ne mandrim cu faptul ca macar suntem mai inteligenti decat alte neamuri.

Banii- sigur sunt banii. Nemtii o duc mai bine decat noi, si deci pot fi mai civilizati si mai etici. Fals. Acum scriu dintr-un catun in care traiesc oameni de catun, care nu o duc mai bine sau mai rau decat cetateanul mediu roman. In plus in Germania este mult mai greu sa gasesti un loc de munca decat in Romania; taxele sunt mai mari. Colegii prietenului meu se incrunta la fel ca si mine de pretul berii intr-un bar si pretuiesc 10 centi la fel ca si mine. In plus a fi civilizat nu costa nimic. (Insa a nu fi civilizat costa enorm)

Si atunci ce poate sa fie? Voi scurta lista ipotezelor infirmate pentru a trece direct la subiect:

Educatia. Nimic surprinzator pana acum- inca nu cascati pentru ca exista o nuanta interesanta.

Nu este vorba despre faptul ca in Germania s-ar recita poezii la colt de strada, sau ca manelele nu ar avea succes aici, sau ca ar exista un interes pentru carti mai mare decat in Romania, sau macar ca scolile ar fi mai serioase.

Traind in secolul 21, victima directa a secolului 20, ambele culturi, cea romana si cea germana, au ca valoare suprema a individului fericirea. Nu ne intereseaza acum daca asta este o himera sau nu, ci cum este conceputa fericirea in cele doua locuri:

Romanul nu poate fi fericit decat daca este mai fericit decat vecinul sau, si toti stiu asta. Prin urmare viata romanului este o eterna lupta de a intrece vecinul in orice, tot sau macar ceva, si de a demonstra tuturor ca este mai grozav decat oricine.

Pentru german fericirea este treaba lui, si isi face un gard destul de mare pentru ca vecinii sa nu il deranjeze. Fiecare are viata sa si fericirile sale, moduri diferite care nu pot fi comparate. Prin urmare succesul si fericirea altora nu o ameninta pe a sa. Astfel viata germanului devine o munca pentru implinirea proprie.

Aceasta frenezie de fericire prin intrecere, si fericire care trebuie confirmata de ceilalti a dat nastere unor tipuri diverse de oameni:
cel care minte in continuu pe sine si pe altii despre fericirea sa
cel ce vrea putere pentru a putea impune cine este si cine nu este fericit
cel care iroseste toti banii pe simboluri ale fericirii
cel care se retrage intr-un turn de fildes
si probabil si alte tipuri (astept comentarii cu completari)

Comunismul ca societate colectivista, in care aproape doar distrugandu-i pe altii puteai trai este un factor in aceasta mentalitate. Dar daca ne amintim despre obsesia realizarii romanilor ca neam, care nu ne elibereaza de secole, ne dam seama ca otrava unei astfel de gandiri este mai adanca decat pare.

In timp ce in germania ceea ce face fiecare este treaba sa -de aici poate si "raceala" nemtilor- actiunile romanilor cauta mereu un scop care nu poate exista decat daca este observat si de altii. Romanii sunt canibali ai fericrii. Unii se forteaza sa renunte la aceasta proprietate, altii ii devoreaza pe cei din jur in plina zi, si majoritatea o fac fatis.

Nu este o coincidenta ca mitul dracula s-a nascut in Romania, in mintea unui strain. Nu atat ceata deasa a fost inspiratia, ci romanii insi. Daca Bram Stoker ar fi trait astazi, dracula ar fi fost robot. Dar tot ar fi observat ca numai romanul reuseste sa se considere fiinta eterna si superioara fata de fratii sai, si numai el se socoteste indreptatit sa le suga sangele altora. Numai el nu se vede in oglinda, si numai el prefera sa-i miroase gura a sange de fecioara in loc de usturoi.

Mizeria Romaneasca este una cu adevarat cumplita: ea nu consta in lipsa hranii, hainelor, igienei sau a unui acoperis. Fleacurile astea nu bantuie decat tarile africane si sud-americane, unele arabe si unele din asia. Sa nu uitam de Oceania. Mizeria Romaneasca consta in faptul ca de mici, noi romanii, suntem muscati de vampiri autohtoni si ajungem sa traim cu blestemul de a fi vampiri.

A fi vampir, si sa refuzi sa le sugi sangele altora, este mai monstruos si mai nefiresc decat sa mori de foame, cu pielea strapunsa de coaste. Este un lucru de care nu poti scapa, este un mod de a fi care te contrazice pe tine insuti, pe tine ca om. Odata ce ai inteles acest lucru nu poti decat sa incerci sa scapi printr-un epicurism intens, dar in final esti rapus de vidul tau interior. Astfel incat, traiesti vesnic cu o foame interioara care devoreaza- pe tine sau pe ceilalti.