Bucuresti

Mergeam undeva, nu conteaza unde. Prin Bucuresti. Un parc intre doua strazi, cateva banci, cateva zambile, roz, plantate pe un gazon cu iarba crescuta in palcuri. Am vazut un sat din Germania in care gazonul arata perfect, iarba uniforma, de parca fiecare fir era crescut la egala distanta de celelalte.Bucurestiul este un oras dezinvolt.Ma bucur de natura libera,de muntele urcat mai degraba de ursi decat de pasul omului, si nu sufar pentru ca nu locuiesc intr-un oras in care strazile sunt spalate cu sampon. Am putea folosi drept scuza dezinvoltura Bucurestiului pentru trotuarele nepavate, pentru gumele care ti se lipesc de pantof, pentru hartiile de la coltul blocului, pentru gaurile din asfalt, pentru excrementele cainilor de pe strada, dar toate astea sunt semne de necivilitate.
Eu trec peste partile rele bucurandu-ma de soarele care mai rasare din cand in cand si in orasul nostru, de cele cateva strazi curate pe care am ocazia sa trec, de cate o piesa senzationala de teatru, de parcurile "imperfecte" dar curate, de acei oameni cu care am multe de vorbit.Sa fim optimisti:Bucurestiul iti ofera ocazia sa te bucuri mai mult de anumite lucruri compensand lipsa altora. Mda...