Nimic nu e nelimitat. Dar unele lucruri sunt mai nelimitate decat altele.

NESIMŢÍRE f. 1) Lipsă de bun-simţ; neruşinare. 2) Stare de inconştienţă; pierdere a cunoştinţei; leşin.

Nesimtirea e un leitmotiv al epocii noastre. Te intalnesti cu ea in cele mai variate, neasteptate si chiar banale situatii: in metrou, in autobuz, la cinema, la toaleta publica, la coada la abonamente/paine/xerox, in spital, biserica....... si ma opresc aici, pentru ca s-ar transforma intr-o enumerare fara sfarsit.

Desi la prima vedere ar parea improbabil, poate aparea pana si in “intimitatea” casei tale: pentru ca nesimtirea se propaga cu usurinta pe calea undelor sonore, cu rezonante de “uoooooo, viatzaa miaaaaaaaa”.

Dar sa ne facem curaj si sa patrundem in cercurile “selecte”, de exemplu la o piesa de teatru, sau la opera. Desi unii dintre noi ne intrebam ce orori impotriva umatitatii trebuie sa fi comis, de tocmai in apogeul unei replici memorabile se aud sunetele spasmodice ale unui telefon mobil, urmate de vocea ingenua a proprietarului: “bah, nu pot sa vorbesc acum frateh. Sunt la o d-aia da teatru, cand merg aia pa shcena, mancati-as.” Aceasta, dragii si luminatii mei cititori, este dovada suprema ca nesimtirea face casa buna cu snobismul. Si sunt dispusa sa pariez pe umila mea viata (adica pe computer :P) ca nu sunt singura ponegrita de soarta cu astfel de incidente.

Dar cat de simplu e sa stai in universul tau cu pereti gri-cenusii, sa arunci cu critici in populatie si, optional, sa te revolti impotriva “sistemului”. Noi am ales sa pastram atitudinea critica, dar sa ne canalizam energiile intr-un scop productiv. Asa s-a nascut campania noastra de Civilitate, pe care o mediatizam prin “Vitrina Societatii Civile”, proiect initiat de Centras si News Outdoor.

La fel ca si voi, de bine ce iesim din casa nu apucam sa facem doi pasi fara sa ne izbim de “zidul implacabil al nesimtirii”. Asa ca ne-am decis sa spunem pe bune: dragi concetateni, NESIMTIREA UCIDE! Si nu o face dintr-o data, cum ar fi dezirabil. E ca o boala degenerativa care te patrunde treptat, te transforma intr-o leguma si prelungeste suferinta la nesfarsit.

Asadar, am creat, la randul nostru, “ziduri implacabile” care stau ca marturie ca paharele noastre s-au umplut.

Dar ale voastre?