Exista etica in relatiile umane? Si daca da, ce reprezinta aceasta etica? Sa-ti tii promisiunea, sa fii integru, sa nu fi las? Si daca nu respecti aceste lucruri va trebui sa suporti consevintele, nu?
Daniel Goleman in cartea sa "Inteligenta emotionala" il citeaza pe Martin Hoffman care sustine ca radacinile moralitatii se afla in empatie, pentru ca ea ne face sa ne pese de potentialele victime si ca exista o legatura imediata intre empatie si altruism. Hoffman mai sustine ca ceea ce ii face pe oameni anumite principii morale este capacitatea de a fi empatic, faptul de a ne putea pune in locul altcuiva.
Recunosc ca nu am fost empatica si nici nu am respectat etica in multe dintre relatiile mele, iar acum suport consecintele. Oare sunt iremediabile?
vineri, 7 septembrie 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Draga Roxana,
Sunt departe de a imi da cu parerea intr-un mod competent si avizat, asa incat imi doresc sincer ca randurile mele sa fie primite ca de la om la om. In rest, tu vei sti in ce masura au reprezentat pentru tine, macar o alta perspectiva asupra unui subiect atat de generos si des apreciat, precum etica.
Dincolo de empatie, de principii morale, de multe alte chestii, exista ceva care se cheama constiinta! La un moment dat, aceasta constiinta ajunge la un anumit nivel de incarcare de la care incepe sa ne transmita semnale. Vine acea clipa in care simti ca exista consecinte si incepe sa iti pese. Si atunci intrebarea fireasca este cea pusa de tine - oare sunt ele iremediabile?
Pot sa iti spun ca atata timp cat esti in viata, si cat ai aceasta constiinta treaza, aceste consecinte se pot remedia. Imi e greu insa sa stiu masura totalitatii remedierii lor.
E un mare dar pe care constiinta ti-l face, eu cel putin asa l-am simtit in ceea ce ma priveste. Urmatorul pas pe care l-am facut eu a fost sa ma duc sa imi cer iertare de la cei carora stiam eu sigur ca le-am gresit. Sincer si din tot sufletul. Unii nu au inteles, altii au uitat, altii au fost reci, si am acceptat ca poate la momentul respectiv atat a trebuit sa fie si am avut grija sa fie curat in mine in acel moment, si sa am incredere in ei. Insa caldura sufletului celor care s-au bucurat ca m-am dus la ei si am facut astfel posibil un moment pe care si ei il asteptau insa asa a fost sa fie sa vina de la mine, mi-a umplut sufletul, m-a luminat, mi-a dat curaj si mi-a spus care sa fie pasul urmator. Si asa am pornit la drumul transformarii mele. Un drum lung si greu, in care ma impiedic de multe ori, si de fiecare data cand o fac imi dau seama ca trebuie sa merg mai departe. Cum fiecare isi are drumul lui, pot doar sa iti multumesc tare mult ca ai citit aceste randuri, daca le-ai citit, pot sa ma bucur pentru tine ca iti indrepti atentia catre constiinta ta, si sa iti spun sa ai incredere in tine si in Dumnezeu! Si sper din suflet sa descoperi intr-o anumita clipa ca viata ta este un Dar pe care l-ai primit de Sus, care se implineste in fiecare zi prin cei din jur, si cum dar din dar se face......
Numai bine de la mine pentru tine!
Eu (asa ma semnez de obicei :))
Trimiteți un comentariu