Am citit recent o carte grozava- ba nu, cea mai grozava carte: Viktor Frankl - Man's search for meaning. Autorul este fondatorul celei de-a treia scoli de la Viena de psihologie (dupa Freud si Jung), fiind cel care a creat logoterapia, una dintre cele mai folosite terapii la ora actuala (mai ales in Europa). Cartea nu este insa una de psihologie; in ea el povesteste cum a creat aceasta terapie care se centreaza pe sensul din viata oamenilor.
Viktor Frankl a fost unul dintre cei condamnati, fara proces, la exterminare: a supravietuit in Auschwitz, Dachau si Bergen-Belsen. In tot acest timp s-a luptat pentru sine si pentru ceilalti in conditii extreme care astazi nu pot fi nici macar imaginate, si a dezvoltat o noua viziune pe baza careia a creat logoterapia.
Interesant si relevant pentru etica, sunt niste observatii pe care le face in carte. Majoritatea oamenilor considera ca etica este un lux, ca cine isi permite este etic, si atunci cand conditiile devin neprietenoase etica devine o amintire. Frankl povesteste cu emotie, cum, in conditiile in care oamenii sunt omorati si tratati cu o bestialitate oribila, cei care sunt etici raman etici, iar cei care nu sunt etici devin profund imorali. Chiar arata la un moment dat, ca in conditii extreme granita dintre cei etici si neetici devine o prapastie, si oricat de grava ar deveni situatia ea nu se sterge.
Autorul face si o analiza a situatiei detinutului dintr-un lagar: nu este considerat nici macar un obiect, daramite un om; primeste un polonic de zeama de zi; munceste din greu in frig; i se anuleaza identitatea; orice miscare a sa este controlata; poate fi oricand omorat.
Detinutilor li se ia totul: libertatea fizica, corpul, identitatea, viata, hrana, placerile vietii, somnul, zilele, tot. Dar un lucru nu li se poate lua: atitudinea fata de situatia lor. Aceasta este singura libertate reala a omului. In cele mai oribile conditii oamenii inca isi pot alege atitudinea, si aceasta poate fi una etica sau neetica. In final, cred ca aceasta este ceea ce face diferenta dintre oameni si animale.
joi, 20 septembrie 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu