Doua tigari au murit de rusine

Ca un caiet de matematica cu liniile strambe si casutele colorate arata intersectia din Victoriei in fiecare dimineata. Azi mergeam cu plugul, forta lui three hundred, prin aglomeratie. Stateam in fata si priveam panorama de matchboxuri.

In fata noastra un nene cu un patratel Cielo bej bloca intersectia. A deschis usa, a scos scrumiera. Si a varsat doua tigari pe asfalt. Apoi a decapitat un capat fierbinte de muc cu o flegma tintita la fix. S-a facut verde si a calcat pedala ca sa nu il claxoneze necivilizatii din spatele lui. Tigarile s-au zvarcolit sub presiunea rotii din spate. Apoi au fost calcate de alte zeci de roti pana cand au ramas goale in mijlocul intersectiei. Cand si-au dat seama ca sunt in buricul tarii au murit de rusine. Macar ele au au avut bun simt.

Felicitari Presedintei noastre!

Dupa o perioada lunga de munca, presedinta noastra, Sandra, si-a sustinut teza de doctorat. Pe langa titulatura de Dr. Sandra :) , pe langa recunoasterea si aprecierea unor distinsi profesori de la Paris, a finalizat acest proiect care s-a derulat timp de 10 ani, inchizand astfel cercul!

Astazi am sarbatorit aproape toti synergeticienii, alaturi de prietenii Sandrei, persoane publice cunoscute, sau mai putin vizibile in societatea noastra. A fost un eveniment, care, daca ar fi fost gestionat PR-istic romaneste(paparazzi style), cu siguranta ati fi citit despre el in mai toate ziarele de a doua zi. Dar s-a dorit sa fie un eveniment discret si intre prieteni, in pofida numelor sonore care au fost prezente.

Revenind la teza de doctorat, se poate spune ca Sandra a studiat, cat o viata de om, daca facem o paralela cu viata unui suflet din Africa, ce nu depaseste 12 ani in cele mai optimiste statistici. Ce invatatura poti trage din asta?

• linistea vine dupa furtuna
• viata noastra este mai lunga decat a multor suflete, asa ca sa o traim cu folos
• see the big picture
• asculta-ti insctinctul
• urmareste-ti ambitiile
• testeaza-ti limitele

Multumesc pentru invataturi Sandra!
Felicitari si mult respect,

Anca

Experienta personala

Locuiesc in Bucuresti de 2 ani de zile, dar sunt din Slatina.

Se face ca zilele acestea, fiind in Slatina, m-am intalnit cu un prieten, Adi, student in anul I la Facultatea de Traducatori Rusa-Engleza si ne-am impartasit pret de cateva orele, experientele traite in ultimul an. Nu ne mai vazusem din vara lui 2007 si multe lucruri s-au schimbat pentru/la amandoi. I-am spus chestii de baza din Bucuresti: cum si de ce sa-ti faci abonamente la RATB/METROREX, unde poti sa te plimbi, de ce anume sa te feresti, job-uri, in ce activitati sa te implici. Si la acest capitol- implicare- a fost o discutie lunga, pentru ca Bucurestiul vine cu ceva ce in Slatina exista doar la nivel de deradere->voluntariatul, implicarea intr-un ONG.

Numele meu este Anca si sunt voluntara din 5 iunie 2007. :) La inceput nu stiam absolut nimic despre voluntariat, era “Toma Necredinciosul” + “Anca Nedumerita”. Spre norocul meu, am nimerit intr-un ONG, care mi-a schimbat mentalitatea, a demontat (pre)conceptii proaste, tipare comportamentale. Ma simt usor penibil cateodata sa tooot vorbesc despre ceea ce fac eu,eu, eu, eu, pentru ca lauda de sine nu miroase a bine, pentru ca oamenii modesti(vezi cazul Maestrului Stefan Iordache) sunt incomensurabili mai valorosi decat megalomanii, pentru ca rezultatele spun mai multe decat un lant de cuvinte.

Totusi, Adi ma punea sa vorbesc despre ce se poate face in Bucuresti! De unde sa incep, pentru ca nu mai stiu unde te-am lasat… Discutia noastra a mers si in sfera profesionalului: cum sa-ti faci un CV, unde poti aplica la acest nivel, in ce ONG-uri merita sa activezi. Normalul meu era SF-ul lui. Este boboc, va sta in Bucuresti in urmatorii ani si nu stia cu ce se mananca orasul asta. Ca el sunt multi, dupa el vor mai veni si altii carora se merita ca noi, cei care traim de putin/mult timp in Bucuresti, sa le spunem cum ne-am inceput noi The Bucharest Experience! Trebuie sa iesim din cotidian, sa avem vederea de ansamblu, picioarele pe pamant si sa le spunem acestor proaspteti studenti, cum era in anul I. Este gratis, da o stare de bine ambilor interlocutori- bobocul nu se va mai simti singur, studentul “experimentat” isi va aduce aminte de niste momente din viata lui. Daca tot vorbim despre noi, macar sa o facem pentru un scop serios, nu ca sa umplem timpul. Suntem asaltati de atata comunicare, advertising, totusi mesajele nu ajung unde trebuie si atunci avem o problema(vezi cazul lui Adi, pentru care viata de Bucuresti e o dilema).

ZIC…

Sa renuntam la comunicare! Sa impartasim experiente! Din aproape in aproape!

Ganduri bune,

Anca