Ganduri sau despre mine insami

Civilitate. Ce cuvant ciudat si foarte rar intalnit in limbajul uzual al roamanilor.
Conform DEX-ului civilitate inseamna “comportare frumoasa, fel curtenitor de a vorbi, de a duce o conversaţie, curtenie” fiind un cuvant livresc adica, folosit in carti si in limbajul oamenilor culti. Poate ca pentru omul simplu ar fi mult mai usor daca acest cuvant ar fi explicat prin amabilitate, maniera, politete. Trei cuvinte importante atat pentru o buna comunicare intre oameni cat si pentru convietuire, relatii bune intre prieteni, colegi etc.
Dar oare ce inteleg romanii prin aceste cuvinte? Respecta ei regulile de politete, au ei bune maniere, sunt ei amabili?
Din sondajul de opinie realizat de studentii Facultatii de Comunicare si Relatii Publice anul trecut rezulta ca romanii se considera descurcareti, inteligenti, ca femeile romance sunt frumoase etc. Nimic despre amabilitate, politete, bune maniere. Poate pentru ca nici nu ne caracterizeaza aceste atribute, deoarece mamele romance nu considera ca este important sa transmita aceste valori copiilor lor, mai ales in familiile sarace care sunt preocupate mai mult de cum sa procure mancare, haine, o locuinta decat de educatia copiilor. Ce sa mai zicem de familiile bogate in care copiilor li se asigura banii necesari pentru mancare, haine, scoala sau gradinita, dar prea putina atentie sau prea putin timp, deoarece parintii sunt plecati sa faca bani.
Civilitate. Cum sa vorbim de romani civilizati cand Presedintele in persoana(care ar trebui sa fie un exemplu pentru popor) numeste o jurnalista „tiganca imputita”, „pasarica”, intr-un loc public, apoi ii trimite un buchet imens de flori la redactie? :) Gest curtenitor! In loc de scuzele pe care nu a vrut sa si le ceara probabil.
Cum sa vorbesti de civilitate, cand romanii scuipa pe strada cu o placere care provoaca dezgust, cand acestia fura, iar cand gasesc un card se gandesc cum sa faca sa afle PIN-ul si nu cum sa-l returneze bancii si pe strada intalnesti oameni nebuni care tipa dupa tine si cine stie, poate te mai si lovesc?!
Mai nou s-a adoptat legea prin care angajatii ii pot da in judecata pe sefii stresanti, care adreseaza cuvinte urate ce pot fi considerate daune morale aduse angajatilor. Vechea legislatie nu prevedea o asemenea masura, decat in cazul daunelor materiale. Oare de ce o astfel de lege? Pentru ca sunt multi sefi care habar nu au de civilitate, de cum ar trebui sa se comporte cu angajatii?
Ma gandeam; si daca as fi agresata de sef sau sefa verbal sau altfel, cine va veni la tribunal sa depuna marturie pentru mine? Colegul, colega, care va fi amenintata cu pierderea slujbei daca ma sustine pe mine? Cum demonstrez eu ca ma streseaza sau ca mi-a adus daune morale? Ma duc la psiholog pentru ceva teste?
Si iata ca in acest mediu „bolnav”, murdar, lipsit de civilitate (poate o gasim in anumite cercuri sau paturi sociale) apare o fundatie care se dedica proiectelor pentru o societate mai civilizata, proiectelor pentru etica si oameni mai putin corupti.
Dar pot aceste proiecte sa schimbe ceva in mentalitatea romanilor, daca valorile sustinute nu sunt valori inculcate de catre parinti, educatori copiilor? Vor putea cateva mesaje postate pe panouri publicitare in Bucuresti sa schimbe comportamentul oamenilor din acest oras macar? Vor sta oamenii sa reflecteze asupra mesajului pentru a aparea acel insight necesar persuadarii unei persoane?