Lasa ca ajung la birou

07.30. Ma trezesc in zgomot de claxoane si injuraturi. Deh, stau intr-un bloc la primul etaj pe o strada considerata scurtatura de multi soferi. As vrea sa ii anunt ca traficul pe care ei il intalnesc in fiecare dimineata e un semn..ca strada nu mai scurtatura de mult. Se injura toata lumea cu toata lumea: soferi pe pietoni pe oameni de pe margine pe politie pe soferi pe femei pe barbati pe Dacii. Imi zic in sinea mea: lasa ca ajung la birou!
08.30. Inainte sa intru metrou, ma dau la o parte ca oamenii sa poate cobori cu usurinta din vagon. In spatele meu, se creaza o coada mica, civilizata. Invariabil, trebuie sa apara cineva care sare din coada inainte ca toti sa fi iesit din metrou. Ma amuz, incercand sa ghicesc cine o va face azi. Rareori ma insel. Zambesc si ma gandesc: lasa ca ajung la birou!
08.45. La penultima trecere de pietoni inainte de birou, semafor contorizat. Mai sunt 30 de secunde si se va face verde. Foarte putin isi permit luxul pe care mi-l permit eu: sa piarda 30 de secunde la semafor. E distractiv sa urmaresc micile curse: pietoni care trec pe rosu vs. masini care tocmai au scapat de la semafor. Dupa cateva claxoane, frane, cuvinte tipate pe geam, pietonul castiga. Rad, parca mai amar deja: Lasa ca ajung la birou!
09.00. SynergEtica. Intru pe usa, Deni isi face un ceai, Laura vorbeste deja la telefon. Ma uit in ochii lor si le spun: "Voi ati vazut ce e afara? Sunt oameni ucisi de lipsa de bun simt acolo! SynergEtica are treaba astazi!"